IEŞIŢI IZVOARE
În nopţi netulburate, blânde, feerice, senine,
Ieşiţi izvoare, reci necontenit şi în cascade
Rostogoliţi-vă vijelios acele unde de minune
Ce lasă-n urma voastră legende şi balade.
Revigoraţi natura ce tot mereu îşi cere dreptul
Şi rotunjiţi acele stânci ce-n "colţi" vă ţine calea
Prin albia ce treceţi, zglobii, în iureş ca şi vântul
Strigaţi-vă prezenţa, sonor, ca valuri marea!
Iar tumultoase-n văi să vă uniţi cu "fiicele firave"
Un fluviu lin de mană să fiţi mereu pentru pământ
Şi în consens cu păsările ce fac teribile tirade,
Veniţi mereu curate cu susur şi clinchet de argint.
Şi-n revărsarea voastră din noapte spre lumină,
Doar "ape vii" rămâneţi ce umeziţi spre vale.
Ieşiţi neostenit izvoare, create de "pronia divină"
Purtaţi din lunci, de flori miresme, şi candoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu