Lucrul la crac

Tipul evenimentului: întâmplare reală
Localizare spaţială: Iulius Mall, Cluj-Napoca
Localizare temporală: 22 ianuarie 2011

Vreau să-mi transform două perechi de blugi în pantaloni pescăreşti. Asta însemnând că trebuie să-i scurtez şi, pentru că în ultima vreme am mai slăbit, să şi strâmtez puţin una din perechi care nu-mi mai vine. Zis şi făcut. Rulez blugii, îi vâr în sacul de spate şi haidem - n-o să vă vină să credeţi - la... Iulius Maaaall!!! Acolo, pe unul din culoarele giganticului complex e un anunţ care arată că în parcarea de la Iulius Mall se fac “Retuşuri”. OK! Hai în parcare!
Sunt cu o prietenă. Vesele şi surâzătoare la gândul că vom termina repede şi scăpa ieftin pentru a merge apoi la o îngheţată, coborâm în parcare, la “Reduşi”, cum ne place să numim în glumă secţia de “Retuş”.
Găsim “retuşurile” şi intrăm. Ne întâmpină o doamnă zâmbitoare, cu o foarfecă imensă în mâna dreaptă.
- Bună ziua!
- Bună ziua! Ce aveţi?
- Blugi.
- Pentru?
- Scurtat...
- Scurtatul e 24,5 roni. Pe sfârşitul săptămânii viitoare.
“Cam scump şi mai şi durează”, mă gândesc. Dar doamna îmi citeşte parcă gândul:
- Cu o taxă de urgenţă îi aveţi mai repede - la începutul săptămânii viitoare.
- Da?
- Da.
- Şi cât e taxa de urgenţă?
- 38 roni.
- Aha! Bine... Păi, să vă arăt pantalonii, să vedeţi cam despre ce e vorba.
Scot cu prudenţă blugii din sac - doar o pereche, cei care trebuie şi strâmtaţi.
- Vreau să-i scurtez până aici - şi arăt acul de gămălie înfipt de acasă în pantalon - ...
- 24,5.
- ... Şi să îi strâmtez puţin pe picior...
- Unul e 24,5 - intervine doamna.
- Cum adică? Ce facem aici, lucrăm la crac?! Întreb, nevenindu-mi să cred.
Doamna zâmbeşte strâmb, oarecum compătimitor că nu pricep:
- Scurtatul e 24,5; strâmtatul - 24,5.
- Aha! Şi cred că ar mai trebui luaţi şi puţin în talie...
Prietena mea anticipează, precoce, bucuroasă că a prins ideea:
- ...Încă 24,5!
Doamna, zâmbind în continuare imperturbabil:
- N-aţi ghicit! Încă 34,5!
- Să recapitulăm: 24,5 o dată, 24,5 de două ori, plus 34,5, adică un total rotund de 84 roni... Păi la preţul ăsta îmi iau trei perechi de blugi proletari...
Doamna e de acord.
Împătur frumuşel blugii în geantă şi dispar.
Sus, la îngheţată, că aici, jos, m-am lămurit cum stăm cu “lucrul la crac”. Poate că totuşi cornetul de îngheţată mai e încă de mutra noastră, a pârliţilor naivi care-şi închipuie că transformarea unei perechi de blugi în pantaloni pescăreşti e de nasul lor la Iulius Mall!