Ieşiţi izvoare! (Mircea Mateş)

IEŞIŢI IZVOARE

În nopţi netulburate, blânde, feerice, senine,

Ieşiţi izvoare, reci necontenit şi în cascade

Rostogoliţi-vă vijelios acele unde de minune

Ce lasă-n urma voastră legende şi balade.

Revigoraţi natura ce tot mereu îşi cere dreptul

Şi rotunjiţi acele stânci ce-n "colţi" vă ţine calea

Prin albia ce treceţi, zglobii, în iureş ca şi vântul

Strigaţi-vă prezenţa, sonor, ca valuri marea!

Iar tumultoase-n văi să vă uniţi cu "fiicele firave"

Un fluviu lin de mană să fiţi mereu pentru pământ

Şi în consens cu păsările ce fac teribile tirade,

Veniţi mereu curate cu susur şi clinchet de argint.

Şi-n revărsarea voastră din noapte spre lumină,

Doar "ape vii" rămâneţi ce umeziţi spre vale.

Ieşiţi neostenit izvoare, create de "pronia divină"

Purtaţi din lunci, de flori miresme, şi candoare!

Fără limită

Tipul evenimentului: întâmplare reală
Localizare spaţială: Cluj-Napoca
Localizare temporală: noiembrie 2010

Dimineaţă devreme. Sâmbătă. Magazinul de lactate. O doamnă (sau aşa părea) e în faţă. Vorbeşte cu vânzătoarea. Nu se ştie pentru ce tonul îi este repezit, aproape răstit.

- Aveţi brânză de vaci?

- Da.

- Daţi-mi să gust. Data trecută când am cumpărat nu era bună.

- La noi nu se poate gusta. Pachetele sunt cântărite şi sigilate.

- Dar am dreptul să gust. Dacă nu-mi place, nu cumpăr.

- Pachetele sunt sigilate, din motive igienice. Nu vă pot da să gustaţi. Cumpăraţi un pachet şi puteţi să gustaţi.

- Nu vreau să-l cumpăr, dacă nu-mi place. E dreptul meu. Aveţi condică de reclamaţii?

- Da, acolo.

Doamna se răzgândeşte brusc.

- Nu. Vreau 500 g de brânză. Aveţi pachete de o jumătate de kilogram?

- Da, sigur. Uitaţi, acesta.

- Nu, eu vreau să-mi tăiaţi din acela mare. Cât are?

- Un kilogram, dar nu pot tăia pachetul. Toate pachetele sunt sigilate.

- Dar eu vreau din acela. E dreptul meu. Vă chem OPC-ul.

- Doamnă, înţelegeţi, nu pot tăia pachetul.

- Daţi-mi-l atunci pe cel de 500 g. Dar mai întâi îl voi gusta. Aveţi scobitori?

- Da.

Vânzătoarea scoate un pacheţel de scobitori dintr-un dulap.

- De ce le ţineţi în dulap? Nu aveţi dreptul să le ţineţi acolo!

Între timp, uită de scobitori, înşfacă pachetul şi se apropie cu el de fereastră. Îl înclină tacticos într-o parte şi într-alta, aplecându-se deasupra lui şi privind cu atenţie prin plasticul transparent înăuntru. Pesemne, calcula viteza de deplasare a zerului dinăuntru. Apoi, îl desface şi gustă. Se întoarce la tejghea.

- Nu e bună. N-o cumpăr. De când e brânza?

- De alaltăieri seară.

- De ieri nu aveţi?

- Nu.

- Bine. De alaltăieri nu cumpăr. Lapte aveţi?...

Am ieşit afară din magazin cu tâmplele vâjâind. Ameţisem şi îmi fugea pământul de sub picioare.

În loc de concluzii

Împrejurările: O dimineaţă anapoda, în care toate par să fie cu susul în jos. Te trezeşti cu faţa la cearşaf. Ai poftă de ceartă. Eşti singur în casă. Te îmbraci. Ieşi în stradă. Pustiu. O, dar uite magazinul de lactate, unde ai mai fost.

Atuurile: Vânzătoarea e singură. Nu poate şi nu are unde să plece. Trebuie să te asculte şi să te servească. În plus, tu ai toate drepturile de partea ta: dreptul de a alege, dreptul de a gusta, dreptul de a face mofturi, dreptul de a te revolta şi de a face scandal, dreptul de a chema OPC-ul, dreptul de a invoca datul afară (doar e criză!), etc, etc. Cu alte cuvinte, iată o victimă sigură.

Alibiuri: Aşa stând lucrurile, cine ar îndrăzni să spună că eşti într-o ureche, că-ţi lipseşte o doagă? Sau că te-ai trezit cu faţa la cearşaf în dimineaţa aceea? Sau că, pur şi simplu vrei să faci şi tu rău cuiva care nu poate riposta, aşa, doar de amorul artei?

Scopul: Să desfaci sâmbăta un pachet de brânză de vaci, să guşti şi apoi să pleci fără să-l plăteşti.

Deznodământul: Reuşită totală. Succes deplin. Knock out.

"Ursus" la trecut

După 130 de ani Conducerea Ursus Breweries a confirmat joi, într-o conferinţă de presă, zvonurile despre închiderea fabricii de bere clujene.

Normal! Mai există ceva care să funcţioneze în ţara asta? Dacă da, atunci trebuie ras de pe faţa pământului!

PROIECT. în locul fabricii va funcţiona o facilitate de producţie, cu bar.

Genial!!!! Încă o crâşmă! Iată de ce aveam nevoie cu adevărat!

150 de angajaţi rămân şomeri

Doar atât? Să nu disperăm. Poate a mai rămas vreo făbricuţă pe undeva...

Omul de afaceri Iosif Pop a declarat că închiderea fabricii Ursus este o veste tristă pentru Cluj, dar şi un semnal de alarmă, sau cel puţin aşa ar trebui, pentru cei aflaţi la guvernare.

Aşa ar trebui...

Povestea seamănă puţin cu aceea a fostei fabrici de încălţăminte “Clujana”, cel puţin din punct de vedere al destinului, dacă nu şi din alte considerente. Acolo, însă s-a lucrat puţin mai subtil: un transport de piei cu râie importate de la nişte binevoitori, mult circ, isterie şi închiderea fabricii... Întâmplător sau nu, piaţa de încălţăminte a fost apoi invadată de pantofii italieneşti, de o calitate net inferioară...

“E unul dintre cele mai puternice brand-uri ale oraşului şi nu ştiu cu ce ar putea să fie înlocuit", a spus omul de afaceri.

Cu nimic... Ba nu, cu o crâşmă!

Distrugerea e profesiunea de credinţă a celor incapabili de a face un lucru bun şi constructiv.

Solaritate

„Furtunile magnetice cauzate de exploziile solare puternice pot afecta nu doar sateliţii plasaţi pe orbite înalte, ci şi reţelele electrice de la sol, conductele de petrol şi gaze naturale şi pot perturba serios sistemele de telecomunicaţii.

Impactul avut de furtuna solară din 1859, cea mai puternică cunoscută până în zilele noastre, a fost moderat, deoarece omenirea se afla în acea perioadă la primii paşi în domeniul tehnologiei moderne”...

În acel moment, Vincent St. Jones îşi sorbea liniştit cafeluţa pe terasa vilei sale din Bilberry Hill, Louisiana. Era o dimineaţă însorită de iunie. Pentru început, s-ar fi zis că nimic deosebit nu se întâmplase. Dar după aproximativ 8 minute, o căldură neobişnuită invadă trupul lui Vincent. După alte două minute, lumina deveni insuportabilă şi Vincent urcă la etaj să-şi ia ochelarii de soare.

Când reveni, ţigările din pachetul rămas pe masă fumegau mocnit, iar zahărul din pliculeţul de pe farfurioară era complet caramelizat...

Umbrela de soare de deasupra mesei avea în centru o gaură urâtă, cu marginile negre şi franjurate, în timp ce piciorul metalic al umbrelei şi balustrada scărilor ce coborau în curte erau contorsionate într-un chip ciudat.

Alergă în casă şi dădu drumul radioului: o cumplită explozie solară avusese loc în acea dimineaţă...

Vincent se prăbuşi distrus pe un scaun cu faţa îngropată în mâini. Începuse... Începuse sfârşitul...

Despre jocul de moară/ţintar

Fără îndoială că mulţi dintre noi păstrează în suflet amintiri frumoase despre acest joc drag copilăriei noastre.

Şi poate că mulţi dintre noi l-au jucat întâia oară pe o bucată dreptunghiulară de carton având marcate liniile şi nodurile din reţea cu creionul colorat, iar ca piese de joc - boabe de porumb şi de fasole.

Dar puţini ştiu poate că ţintarul este un joc antic ale cărui origini – la fel ca ale multor altor jocuri antice – se pierd în negura timpului, fiind cunoscut de vikingi şi romani, dar câştigând o popularitate din ce în ce mai mare în secolele XIV şi XV.

Jocul se desfăşoară în două etape: o primă etapă în care pionii sunt plasaţi strategic pe suprafaţa de joc şi o a doua etapă în care pionii sunt deplasaţi de-a lungul liniilor reţelei.

În ambele etape obiectivul general al fiecărui jucător este acela de a forma cu pionii săi un rând de câte trei pioni, adică de a-şi ”face moară”. Cel care reuşeşte acest lucru, capturează unul dintre pionii adversarului.

Totuşi, nu poate captura pionul dintr-o moară a adversarului, decât dacă aceştia sunt ultimii trei pioni ai săi, situaţie în care jocul se încheie cu înfrângerea adversarului.

Etapa I:

Obiectivul urmărit în această etapă este acela de a plasa pionii pe tablă astfel încât să formeze o moară, precum şi acela de a-l împiedica pe adversar să facă acest lucru.

De asemenea, pionii trebuie să ocupe pe tablă poziţiile cele mai avantajoase pentru etapa următoare a jocului.

Jocul începe cu plasarea pionilor în exteriorul suprafeţei de joc, în spaţiul special rezervat menţionat mai sus. Negrul începe, şi apoi jucătorii plasează alternativ câte un pion pe tablă, capturând câte un pion al adversarului ori de câte ori au făcut moară.

Etapa a II-a:

Odată plasaţi pionii pe tabla de joc, jucătorii, începând cu albul, mută alternativ pionii într-un orificiu adiacent al liniilor reţelei, cu scopul de a-şi face moară.

O moară poate fi ”deschisă” şi ”închisă” ori de câte ori.

Jocul se încheie atunci când unul din jucători rămâne cu 2 pioni sau când este blocat şi nu mai poate efectua nici o mutare.

Acest joc este accesibil şi persoanelor cu deficienţe de vedere. Tabla de ţintar pentru nevăzători seamănă destul de mult cu una obişnuită. Laturile pătratelor şi cercurile din vârfurile acestora se văd la fel de bine ca şi pe una obişnuită, dar vopseaua cu care sunt trasate este mai rugoasă, permiţând jucătorilor să se orienteze.
Pentru mai multă stabilitate, pionii se înfig pe tablă - fiecare colţ în care poate fi plasată o piesă este prevăzut cu un orificiu. Pionii negri se diferenţiază de cei albi prin vârful lor metalic.

GPS - tehnologie de acces şi nu numai

Un telefon, un receptor GPS extern cu conectare prin Bluetooth la telefon şi un soft pentru GPS... doar atât!

Da, doar atât!

Şi acum, imaginaţi-vă că sunteţi într-o instituţie cu 5 etaje, multe scări şi coridoare, foarte multe uşi şi pe deasupra şi prost luminată.

Vreţi să vă plătiţi impozitul, sunteţi grăbit şi în ultima clipă constataţi că v-aţi uitat ochelarii acasă... Scoateţi telefonul din buzunar, accesaţi GPS-ul şi imediat pe ecran vă apare harta completă a instituţiei, cu informaţii detaliate pentru fiecare din punctele marcate pe hartă.

Sau imaginaţi-vă că într-un mod oarecum asemănător, utilizatorul unui baston alb poate găsi acum cu uşurinţă intrarea de la farmacia sau nonstopul de cartier...
Acum, acest lucru este perfect realizabil, GPS-ul pentru nevăzători a fost deja creat şi se poate descărca de la http://www.loadstone-gps.com/
Desigur, telefonul nevăzătorului respectiv ar mai trebui să şi vorbească... Dar asta nu mai e de mult o noutate...