Tipul evenimentului: întâmplare reală
Localizare spaţială: Bucureşti
Localizare temporală: decembrie 2010
Ea merge în fiecare zi la muncă, cu autobusul sau cu taxiul, aproape de fiecare dată în altă parte a oraşului. Se îndreaptă spre staţie, strecurându-se pe străduţele întortocheate, trecând ca o umbră pe lângă ziduri, garduri vii, printre maşini parcate pe trotuar, câini în lesă sau fără stăpân, pietoni grăbiţi, copii care merg la şcoală. Elegantă şi cochetă, e întotdeauna fericită şi bine dispusă, gata oricând să răspundă la un salut sau să se oprească în loc şi să strângă mâna cuiva.
Astăzi însă e frig, lumea trece grăbită încoace şi încolo, înfundându-şi adânc mâinile în buzunare şi strângându-şi mai bine fularul la gât, nerăbdătoare să ajungă cât mai repede la şcoală sau la serviciu, oriunde unde e bine şi cald.
Iată şi intersecţia. Aici, se opreşte, nehotărâtă. Oamenii trec pe lângă ea fără să se oprească, preocupaţi sau cu gândul aiurea, fiecare cu treburile şi grijile lui.
Ce să facă? Pe cine să întrebe?
Încă o clipă de ezitare, apoi se decide să treacă, dar deodată...
- Doamnă, vreţi să treceţi? Lăsaţi-mă să vă ajut...
Ezită din nou.
- Hai, nu vă fie teamă! Daţi-mi mâna!
Întinde mâna în cele din urmă şi degetele ei şovăitoare întâlnesc mâna omului, peste braţul metalic al căruciorului. Încremeneşte... Dar mâna omului o trage, căruciorul se pune în mişcare şi încep să traverseze iute, strecurându-se cu multă îndemânare printre maşini şi pietoni. Într-o clipă, sunt pe celălalt trotuar. Aici, se opreşte, aiurită şi confuză, strângând încă mâna omului într-a sa, iar în cealaltă mânerul bastonului alb.
- Vă... mulţumesc.
- Mi-a făcut plăcere. Numai bine. Să aveţi o zi bună!
Şi omul se îndepărtează, urmărit de fâşâitul caracteristic al roţilor de cauciuc pe asfalt.
Începe să-şi revină. Traficul reîncepe cu şi mai mult zgomot, maşinile gonesc nebuneşte prin intersecţie, pietonii trec grăbiţi de pe un trotuar pe altul, lumea se mişcă, Pământul se învârteşte, soarele se ridică mai sus pe cer, sub stratul gros de nori.
Doar pentru o clipă lumea a stat în loc şi două mâini, venind din direcţii şi lumi diferite, s-au strâns cu putere peste marginea unui cărucior cu rotile, pentru a traversa o intersecţie într-o dimineaţă geroasă de iarnă...
Se afișează postările cu eticheta nevăzător. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nevăzător. Afișați toate postările
joi, 13 ianuarie 2011
luni, 22 noiembrie 2010
Despre jocul de moară/ţintar
Fără îndoială că mulţi dintre noi păstrează în suflet amintiri frumoase despre acest joc drag copilăriei noastre.
Şi poate că mulţi dintre noi l-au jucat întâia oară pe o bucată dreptunghiulară de carton având marcate liniile şi nodurile din reţea cu creionul colorat, iar ca piese de joc - boabe de porumb şi de fasole.
Dar puţini ştiu poate că ţintarul este un joc antic ale cărui origini – la fel ca ale multor altor jocuri antice – se pierd în negura timpului, fiind cunoscut de vikingi şi romani, dar câştigând o popularitate din ce în ce mai mare în secolele XIV şi XV.
Jocul se desfăşoară în două etape: o primă etapă în care pionii sunt plasaţi strategic pe suprafaţa de joc şi o a doua etapă în care pionii sunt deplasaţi de-a lungul liniilor reţelei.
În ambele etape obiectivul general al fiecărui jucător este acela de a forma cu pionii săi un rând de câte trei pioni, adică de a-şi ”face moară”. Cel care reuşeşte acest lucru, capturează unul dintre pionii adversarului.
Totuşi, nu poate captura pionul dintr-o moară a adversarului, decât dacă aceştia sunt ultimii trei pioni ai săi, situaţie în care jocul se încheie cu înfrângerea adversarului.
Etapa I:
Obiectivul urmărit în această etapă este acela de a plasa pionii pe tablă astfel încât să formeze o moară, precum şi acela de a-l împiedica pe adversar să facă acest lucru.
De asemenea, pionii trebuie să ocupe pe tablă poziţiile cele mai avantajoase pentru etapa următoare a jocului.
Jocul începe cu plasarea pionilor în exteriorul suprafeţei de joc, în spaţiul special rezervat menţionat mai sus. Negrul începe, şi apoi jucătorii plasează alternativ câte un pion pe tablă, capturând câte un pion al adversarului ori de câte ori au făcut moară.
Etapa a II-a:
Odată plasaţi pionii pe tabla de joc, jucătorii, începând cu albul, mută alternativ pionii într-un orificiu adiacent al liniilor reţelei, cu scopul de a-şi face moară.
O moară poate fi ”deschisă” şi ”închisă” ori de câte ori.
Jocul se încheie atunci când unul din jucători rămâne cu 2 pioni sau când este blocat şi nu mai poate efectua nici o mutare.
Acest joc este accesibil şi persoanelor cu deficienţe de vedere. Tabla de ţintar pentru nevăzători seamănă destul de mult cu una obişnuită. Laturile pătratelor şi cercurile din vârfurile acestora se văd la fel de bine ca şi pe una obişnuită, dar vopseaua cu care sunt trasate este mai rugoasă, permiţând jucătorilor să se orienteze.
Pentru mai multă stabilitate, pionii se înfig pe tablă - fiecare colţ în care poate fi plasată o piesă este prevăzut cu un orificiu. Pionii negri se diferenţiază de cei albi prin vârful lor metalic.
Acest joc este accesibil şi persoanelor cu deficienţe de vedere. Tabla de ţintar pentru nevăzători seamănă destul de mult cu una obişnuită. Laturile pătratelor şi cercurile din vârfurile acestora se văd la fel de bine ca şi pe una obişnuită, dar vopseaua cu care sunt trasate este mai rugoasă, permiţând jucătorilor să se orienteze.
Pentru mai multă stabilitate, pionii se înfig pe tablă - fiecare colţ în care poate fi plasată o piesă este prevăzut cu un orificiu. Pionii negri se diferenţiază de cei albi prin vârful lor metalic.
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
GPS - tehnologie de acces şi nu numai
Un telefon, un receptor GPS extern cu conectare prin Bluetooth la telefon şi un soft pentru GPS... doar atât!
Da, doar atât!
Şi acum, imaginaţi-vă că sunteţi într-o instituţie cu 5 etaje, multe scări şi coridoare, foarte multe uşi şi pe deasupra şi prost luminată.
Vreţi să vă plătiţi impozitul, sunteţi grăbit şi în ultima clipă constataţi că v-aţi uitat ochelarii acasă... Scoateţi telefonul din buzunar, accesaţi GPS-ul şi imediat pe ecran vă apare harta completă a instituţiei, cu informaţii detaliate pentru fiecare din punctele marcate pe hartă.
Sau imaginaţi-vă că într-un mod oarecum asemănător, utilizatorul unui baston alb poate găsi acum cu uşurinţă intrarea de la farmacia sau nonstopul de cartier...
Acum, acest lucru este perfect realizabil, GPS-ul pentru nevăzători a fost deja creat şi se poate descărca de la http://www.loadstone-gps.com/
Desigur, telefonul nevăzătorului respectiv ar mai trebui să şi vorbească... Dar asta nu mai e de mult o noutate...
Acum, acest lucru este perfect realizabil, GPS-ul pentru nevăzători a fost deja creat şi se poate descărca de la http://www.loadstone-gps.com/
Desigur, telefonul nevăzătorului respectiv ar mai trebui să şi vorbească... Dar asta nu mai e de mult o noutate...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)